Mulți dintre istorici sau de ce nu elevi, ai maestrului
profesor au încercat în multe rânduri să cerceteze despre viata sa, căutând în
diferite arhive, cărți, articole etc. informați relevante despre trecutul
istoric, creonând lucrari frumoase, încercându-se astfel o conturare a
biografiei sale. În scurtul meu articol nu doresc a mă axa pe cercetarea
scrierilor sau conturarea unei biografi de factură istorică, doresc astfel să
amintesc câteva aspecte ce mi-au sărit în ochi despre acest minunat om ce l-am
avut ,,dascăl” cândva în anii de
master acolo la Cluj.
Îmi aduc aminte, era prin
toamna anului 2011, la Cluj, la Institutul de Istorie, eram și eu proaspăt
venit la Cluj după 3 ani de Istorie absolviți la Timișoara, era unica persoană
pe care o cunoșteam din tot acel imens Cluj, îmi era rușine să nu greșesc
pentru că era de-al meu, era bocșan ca și mine. Mă gândeam mereu la expresia ce
am auzit-o prin Bocșa ,,îi pliecat dă la
noi, îi fala noastră, îi om bun, șî săritori, o ajiutat acolo pră mulț’, îi bănățan și bocșan”.
Rare erau zilele să nu ne întâlnim,
dar și când ne întâlneam îmi oferea un zâmbet după ce salutam, alte dăți avea
puține momente libere și mă întreba ,,de sănătate”, de ,,Cum merge mendievala
asta?” sau ,,Ai trădat modernitatea!”, domniei sale părându-i rău că nu am mers
pe modernism, acest lucru recunoscându-l în finalul anului 2 de master.
Sunt câteva aspecte care
țin de atitudine, felul de a vorbi: blând, cald, coerent; felul de a păși încet
... parcă calculat. Se întâmpla să-l zăresc la etajul unu pe acel coridor, fie
însoțit, fie singur, fumând și îmi aduc aminte că am întrebat pe un prieten ,,Profu fumează d-ale scurte s-au lungi ca și
ale mele?”. Erau momente când se rezema privind în curte, parcă cerceta
ceva, căuta, de nenumărate ori aveam impresia că se uita după mine. Mereu aveam
impresia că fuma țigări scurte, pentru că acea pauză de țigare trecea foarte
repede ca și cursurile susținute.
La clasă, ca și profesor era un om desăvârșit, te plimba
prin trecutul sumbru si glorios al modernității istoriei, explica, argumenta
construia și deconstruia diferite idei și concepte. Mereu avea pe catedră o
carte sau niște foi, notițe de curs, parcă nu erau, maestru vorbea liber, ochii
dânsului erau îndreptați înspre noi, mai tineri săi învățăcei, de care avea un
respect deosebit. De multe ori se întâmpla să treacă de la idea cursului făcând
o paranteză lungă, dar revenea, dacă nu în cursul inițial era oră și săptămâna
următoare! Îmi facea o deosebită placere să-l ascult, parcă fiecare vorbă era
la locul ei, iar povestea istoriei era si mai frumoasă. Mă întrebam mereu cum
de s-a terminat ora așa de repede, nu îmi venea să cred. Era o enciclopedie,
cunoștea, era citit, îți oferea o bibliografie vastă și ca să fim sincer nu o
,,dovedeai”, nu răzbeai să o
lecturezi și să o aprofundezi, dar îți dădea dreptul să selectezi, ce
considerai că ar fi mai relevant in studierea cursului său.
Am debutat cu titlul ,,Războinic, Protector, Misionar,
Martir sau Apostol al Trecutului”, considerând cinci caracteristici relevante
ale unui istoric de valoarea maestrului profesor, doctor Nicolae Bocșan. Toate
aceste cinci se împletesc perfect, contopindu-se astfel în cercetarea, cât și
în didactica domniei sale.
Nicolae Bocșan va rămâne în memoria bocșenilor ca acel om
plecat dintre ei, acea elită de care vorbea maestru profesorul la cursuri, acel
om care a cinstit Bocșa, dar și întreg Banatul, prin diferitele studii, acel om
ce a fost jovial, diplomat, de viață, acel om după care s-a strigat cândva prin
Bocșa Română, NICĂ (ca și o scurtare a numelui său). Va rămâne în memorile
celorlalți ca un erudit al istoriei moderne, un punct de reper, reușind să puna
o piatră considerabilă la temelia istoriei prin diferitele lucrări științifice.
Multă mulțumire MAESTRE PROFESOR, mergi în lumină, în
lumea de sus, pentru că aici ai lăsat o adevărată avere nouă mai tinerilor
dumnitale învățăcei ce va trebui să o ducem mai departe pentru alți.
Gaspar Darius-Constantin
