Despre acest subiect sa vorbit mult si bine si tot timpul mai este cate ceva de spus nereusindu-se in acest sens sa se epuizeze. Totusi vin si intreb dezamagirile acestea pot fi clasificate, pot fi doar de factura sentimentala legate de o anume persoana sau un grup de persoane? Dezamagirile acestea pot fi legate si de o localitate, de o regiune, de o tara, de o organizatie, de un continent, de Pamant etc.
In cele ce urmeaza as dori sa vorbesc despre acele dezamagiri personale sau colective adresate Statului Roman sau reprezentantilor de la centru sau din teritoriu. Nu este de mirare faptul ca tot mai multi oameni sunt scarbiti, jigniti sunt dezamagiti de tara noastra si totusi vorbim de iubire patriotica, de un nationalism. Interesant este faptul ca aceste iubiri colective sau aceste idei de nationalism, patriotism legate de Romania sunt vehiculate doar de forma si nu dintr-un sentiment real. Ne inselam sa credem ca da noi suntem patrioti, iubim tara noastra sau alte afirmatii de factura nationalista.
Intre noi si cei de acum 100 si mai bine ani in urma este o diferenta cer pamant. Ei aveau o viziune, un crez, aveau un scop si credeau in el, acei oameni romani din acele vremuri erau capabili sa iti vorbeasca de unitate nationala, de iubire intre cetatenii acestui stat sau de alte aspecte sentimentare legate de Statul Roman in diferitele lui forme (Principate, Regat etc) istorice, cum noi nu suntem capabili. Si acum vin si intreb DE CE? Ei erau capabili ca in caz de razboi sa sara in apararea statului, sau in caz de necaz pentru o persoana din obste sa fie alaturi de el. Erau uniti si la bine si la rau, nu conta aspectul mergeau impreuna spre binele comun si mai apoi individual.
Cati dintre voi a-ti sari in caz de nevoie pentru o persoana? Poate putini sau 1, 2, am prefera sa afirmam expresia: nu ma priveste, nu ma intereseaza, na am vazut, nu am auzit sau alte expresi din aceasta paleta.
Dar in caz de necesitate publica, un razboi, cati a-ti sari si a-ti spune trebuie sa imi apar patrea, locul unede traiesc sau unde m-am nascut? Poate a-ti face acest lucru printr-o forma de manipulare sau printr-o forma de constrangere si nicidecum dintr-o idee nationalista personalizata(pentru ca multi nu o mai avem, nu o simtim etc). Saritul acesta l-as vedea la ora actuala ca un aspect de conservatorism si nimic mai mult. Acest aspect de conservatorism s-ar putea manifesta in forme precum: imi ingradeste sau imi lezeaza drepturile oricare ar fi ele, imi deranjeaza casa, viata, familia, proprietatea etc si nu TARA.
Hai sa incercam un exercitiu de imaginatie: sa spunem ca suntem incorporati si trebuie sa mergem pe front sa luptam (exceptand faptul ca nu cunoastem aspecte militare in ansamblul lor) cum am lupta? Eu vad intr-o forma conservatoare, adica ,,trebuie sa iti pazesti capul" ne asteptand ca cineva sa te ajute. Dar in forma aceasta poate sa apara iubire de tara? Eu spun NU. Este instinctul de viata, de a trai si atata. De ce NU, pentru ca esti DEZAMAGIT de acea entitate din care faci si tu parte, de cei ce te conduc, de acei reprezentanti ce trebuie sa iti garanteze acele drepturi si de mii de alte aspecte.
Cred ca despre acest subiect putem vorbi extrem de mult, dar m-as opri doar la atat. Asa ca iti doresc ca ROMANIA visurilor tale sa fie una mai buna decat cea reala.
In cele ce urmeaza as dori sa vorbesc despre acele dezamagiri personale sau colective adresate Statului Roman sau reprezentantilor de la centru sau din teritoriu. Nu este de mirare faptul ca tot mai multi oameni sunt scarbiti, jigniti sunt dezamagiti de tara noastra si totusi vorbim de iubire patriotica, de un nationalism. Interesant este faptul ca aceste iubiri colective sau aceste idei de nationalism, patriotism legate de Romania sunt vehiculate doar de forma si nu dintr-un sentiment real. Ne inselam sa credem ca da noi suntem patrioti, iubim tara noastra sau alte afirmatii de factura nationalista.
Intre noi si cei de acum 100 si mai bine ani in urma este o diferenta cer pamant. Ei aveau o viziune, un crez, aveau un scop si credeau in el, acei oameni romani din acele vremuri erau capabili sa iti vorbeasca de unitate nationala, de iubire intre cetatenii acestui stat sau de alte aspecte sentimentare legate de Statul Roman in diferitele lui forme (Principate, Regat etc) istorice, cum noi nu suntem capabili. Si acum vin si intreb DE CE? Ei erau capabili ca in caz de razboi sa sara in apararea statului, sau in caz de necaz pentru o persoana din obste sa fie alaturi de el. Erau uniti si la bine si la rau, nu conta aspectul mergeau impreuna spre binele comun si mai apoi individual.
Cati dintre voi a-ti sari in caz de nevoie pentru o persoana? Poate putini sau 1, 2, am prefera sa afirmam expresia: nu ma priveste, nu ma intereseaza, na am vazut, nu am auzit sau alte expresi din aceasta paleta.
Dar in caz de necesitate publica, un razboi, cati a-ti sari si a-ti spune trebuie sa imi apar patrea, locul unede traiesc sau unde m-am nascut? Poate a-ti face acest lucru printr-o forma de manipulare sau printr-o forma de constrangere si nicidecum dintr-o idee nationalista personalizata(pentru ca multi nu o mai avem, nu o simtim etc). Saritul acesta l-as vedea la ora actuala ca un aspect de conservatorism si nimic mai mult. Acest aspect de conservatorism s-ar putea manifesta in forme precum: imi ingradeste sau imi lezeaza drepturile oricare ar fi ele, imi deranjeaza casa, viata, familia, proprietatea etc si nu TARA.
Hai sa incercam un exercitiu de imaginatie: sa spunem ca suntem incorporati si trebuie sa mergem pe front sa luptam (exceptand faptul ca nu cunoastem aspecte militare in ansamblul lor) cum am lupta? Eu vad intr-o forma conservatoare, adica ,,trebuie sa iti pazesti capul" ne asteptand ca cineva sa te ajute. Dar in forma aceasta poate sa apara iubire de tara? Eu spun NU. Este instinctul de viata, de a trai si atata. De ce NU, pentru ca esti DEZAMAGIT de acea entitate din care faci si tu parte, de cei ce te conduc, de acei reprezentanti ce trebuie sa iti garanteze acele drepturi si de mii de alte aspecte.
Cred ca despre acest subiect putem vorbi extrem de mult, dar m-as opri doar la atat. Asa ca iti doresc ca ROMANIA visurilor tale sa fie una mai buna decat cea reala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu